joi, 8 decembrie 2016

Mos...Care Mos?

           Mos Craciun...Mos Nicolae....
           I-am zis lui Andrei ca Mos Craciun nu exista si m-a durut dezamagirea din ochii lui. Nu era dezamagit ca Mosul nu e adevarat ci ca citez: m-ati mintit atatia ani!. Tot incercam sa ii spun ca sarbatoarea aceasta reprezinta mult mai mult decat cadourile aduse de Mos Craciun, ca dragostea dintre noi conteaza cel mai mult, ca sarbatorim nasterea Domnului si vorbeam intruna ca sa incerc sa caut motive sa il inveselesc. Nu era nevoie de niciunul... Mi-a zis ca el intelege si ca EU NU inteleg ca el este suparat ca L-AM MINTIT, nu pentru ca nu va primi toata lista de cadouri, nu pentru ca noi suntem cei care i le cumpara... ci pentru ca l-am mintit. Intelegeam, dar incercam sa... evit, sa schimb subiectul.
          Mi-a fost si teama sa ii spun ca minciunile mele nu se opresc aici si ca de fapt nici Mos Nicolae nu... prea exista. M-am strecurat din pat la 1 noaptea si i-am umplut ghetutele cu dulciuri. Ii povestisem de Sf. Nicolae, citisem povestioare despre el... dar nu m-am indurat inca sa ii zic ca Mosul de fapt nu exista acum, nu mai pune nimic prin ghetutele copiilor.
          Nu m-am indurat sa ii zic pentru ca Mosul acesta a fost unul drag si pentru mine. La fel ca Andrei credeam mai tare in el decat in celalalt. Despre el nu aveam nicio indoiala pentru ca el venea in fiecare an si intr-unul s-a intamplat sa vina chiar si cand noi nu eram acasa. Fusesem intr-o vizita la o vecina si ...ori mama s-a strecurat cumva si a pus dulciurile, ori a rugat pe cineva sa le puna. Cert este ca in seara aceea am fost foarte vesela cand in cizmulitele mele albastre cu fas am gasit multe bunatati.
           Cu Mos Craciun e alta poveste... Am aflat de prin gradinita ca nu exista si nici nu m-a durut prea tare ca si asa nu imi aducea ce imi doream. A fost mai simplu sa stiu ca mama atat imi poate oferi si nu am mai visat la cai verzi pe pereti. Nu stiu ce este mai dureros pentru un copil: sa creada in Mos Craciun, sa faca liste cu lucruri pe care nu le primeste in mod normal pentru ca totul e magic si crede ca se poate si sa fie dezamagit ca nu primeste nimic din ce si-a dorit? Sa aiba indoieli si sa se gandeasca ca a fost cel mai obraznic copil, ca nu merita? SAU sa stie ca parintii lui ii ofera cat pot alaturi de dragostea lor imensa? Daca as lua-o de la capat nu as proceda la fel. I-as spune ca sunt doar povesti.
          Doamna de religie a rezolvat ieri si problema cu Mos Nicolae caci le-a zis ca nu exista si ca parintii vor sa le faca bucurii si de aceea le pun dulciuri in ghetute. Yeeeeeessssss! Parca mi s-a luat o piatra de pe inima. De la dansa parca a primit vestea mai bine...
          Chiar daca mie nu mi-a lipsit si nu mi-a stricat copilaria faptul ca nu credeam deloc in zane, povesti, Mos Craciun si alte personaje dintr-aceastea m-am gandit eu ca lui sa nu ii rapesc magia copilariei. Asa am ajuns sa ii spun ca toate acestea exista, uitand ca de fapt magia copilariei nu consta in povesti, ci in joaca, zambete, imbratisari, dragaleli, genunchi loviti, urcat in copaci, joaca...si cate si mai cate! toate cat se poate de reale, dar magice in acelasi timp.
          Voi mai pune si la anul in ghetutele lui Andrei bunatati? Daaaaa. Nu voi rata niciun an sa fac acest lucru. Bucuria sa descoperi surpriza e la fel de mare. Ii voi mai pune cadoul sub brad lui Andrei? Daaaa. Numai ca de data aceasta voi putea sa ii pun si o scrisoare pe care s-o semnez mama si tata. ;) Deja imi spune direct ce vrea si ma asigura ca daca e cam scump contribuie si el cu banii de la colind. Dragul meu copilas!
         

Va guricim!

miercuri, 7 decembrie 2016

Iarna...

...e inca blanda, iar eu profit de fiecare raza de soare ca sa petrec cat mai mult timp pe afara. Realizez cat este de frig de fapt in momentul in care vad apa din baltocile de pe camp inghetata. Dar soarele straluceste atat de frumos si ma incalzeste incat nici nu imi mai pun haina groasa... Nu imi place sa ma plimb singura, mai ales pe camp asa ca imi iau baietii de fiecare data. Ieri a fost minunat:caldut, Andrei vesel, culoarea campurilor mierie... liniste.





 Ca la noi, oamenii... Ce mult schimba o privire!!!





Zi frumoasa sa aveti!

luni, 5 decembrie 2016

"Lightbox"

          Pentru ca soarele e din ce in ce mai rar si nu prea ma ajuta la fotografii am cautat pe internet solutii ca sa imbunatatesc din calitatea imaginii. Tot cautand am gasit un tutorial pentru lightbox, o cutie in care sa poti fotografia obiecte mici si care sa arate foarte fain. Concluzia de acum este ca trebuia sa fac o cutie dintr-aceasta mai mare.
          Prima incercare a fost folosind veioza lui Andrei, care are lumina calda. Foarte comod de folosit, dar rezultatul nu a fost pe gustul meu.
         
          Am lasat cutia pe masuta in sufragerie si mi-am batut sosul la cap sa scotoceasca pe la el prin garaj dupa un bec destul de puternic, cu lumina alba, rece. Bineinteles ca am cel mai tare sot si mi-a adus un proiector foarte fain. ;) Nu imi venea in minte ce sa pozez asa ca am asteptat sa vina ceva care sa ma inspire. Prietena mea voia ceva bun facut de mine, copilul era incantat de idee si asa am facut o negresa cu aroma de coji de portocale. Cu ocazia aceasta am testat smecheria aceea donata de sot. ;)


          Parca-i alta treaba, nu? Imi pare rau ca nu am fost inspirata sa fac o fotografie la aceeasi prajitura si cu veioza lui Andrei. Pentru data viitoare voi incerca sa fac o cutie dintr-aceasta, dar mai mare. Intre timp am gasit niste idei foarte bune si => AICI.

         Sa aveti o saptamana grozava!