duminică, 13 mai 2018

Cum da caldura...

... ne facem mereu de treaba si fugim de acasa. 
Plecarea aceasta a fost ceva de genul Veni, vedi, vici fiindca ne-am dus de vineri dupa pranz si ne-am intors sambata cam tot pe la mijlocul zilei. Mi-ar fi placut mie sa stam pana astazi, dar se anuntau ploi, sotul era oricum cam plictisit fiindca gradina ne-a luat mai putin decat credea el si in rest...nu prea avea ce face. Nu isi planificase nimic... inca e prohibitie...
 Andrei a inceput sa isi scoata la iveala putin cate putin din mofturile preadolescentine si tot ma pufaia ca s-a plictisit, ca nu mai are ce face...ca mar! car! si tot felul de botoseli de astea, ce m-au determinat sa ma decid brusc pe la pranz sa ne intoarcem acasa, eu fiind in minoritate si scopul principal pentru care ne-am dus, gradina adica, indeplinit. Nu mai avem de pus decat o parte din rosii, vinetele, ceapa si dovleceii. Cel mai important era sa curatam si sa punem ce aveam deja, lucru pe care l-am si facut vineri.
Tata credea ca scopul principal era gradina, insa eu si Andrei aveam alte idei in cap'soarele noastre. De cand a facut casuta acolo, bazaim intruna ca vrem leagan/hamac, ceva in care sa ne dam huta-huta si ne-a tot pacalit, dus cu zaharelul si amanat pana am pus eu mana pe un hamac ieftinel si colorat in Dedeman. Buba hamacului este ca nu suporta decat pana in 110 kilograme, iar sotul vazandu-se cu el in brate ar cam fi vrut sa se legene si el... De ciuda mi-a zis cu un pic de naduf ca el vorbeste cu cineva, care a mai facut asa ceva si ii va face unul pentru el, numai pentru el, special, care sa nu se rupa. Dar bine mai, omule drag, daca tot stiai tu pe cineva, care sa stie sa faca asa ceva, di ce nu ai facuta asta pana acuma? Di ce? :))
 Daca tinea neaparat noi il lasam in hamacul nostru caci tare am eu impresia ca eu si Andrei impreuna depasim sigur 110 kg(eu m-am grasunit, el a crescut), iar pe noi ne-a tinut. Dar nah! Vrea sosul unul doar pentru el... Asa crede... ca noi nu vom urca si in al lui ca sa nu ne mai ingramadim unul peste altul in al nostru. Nu ar fi bai ca luam mai multe, dar nu avem locuri unde sa le agatam. Dupa leganatul acesta relaxant din weekend, acum ma tot gandesc serios unde am putea pune unul la noi in curte fiindca prea am de asteptat pana ajungem la balta sa ma pot bucura de el. 
 Vineri ne-am cautat de treaba pana s-a innoptat de-a binelea si in afara de ledurile de la casuta noastra si stele, nimic nu mai lumina. Am intrat, baietii s-au uitat la X man, iar eu am adormit ca o buturuga dupa ce am tras toata dupa amiaza cu grebla si sapa alaturi de sos. 
Sambata, in timp ce le pregateam micul dejun la aragazul micut, de campanie, am vazut cum in graur zbura mandru cu un rasad de ardei din gradina noastra. Pfuai! Dupa ce au mancat, baietii s-au pus la panda si au descoperit unde este casa hotomanilor, care anul trecut ne-au lasat fara jumatate din ceapa. Acum nu imi mai ramane decat sa sper ca pana punem plasa "antimana", care poate le va mai ingreuna activitatea infractionala, sa ramanem cu ceva ardei in gradina.
Mai pozat de-o floricica, fluturasi, pasarele, mai un leganat somnoros, ba chicoteli si dragaleli... uite asa ne-a trecut timpul si iata-ne duminica revenind la ale noastre...

Daca as vrea o definitie pentru perfectiune aceasta ar fi: hamac, carte si padure (padurea e optional)



Cine se trezeste de dimineata departe ajunge. Ei! Nu chiar de dimineata...pe la 10, asa...

Cineva se ascunde de pozat, dar ma urmareste ca sa vada totusi daca am aparatul inca la ochi :))

Mic dejun pentru campioni cu ousoare adevarate

Unul mare si unul mic :) urmaresc hotomanii de grauri, care ne fura ardeeeiiii!!!


♥♥♥♥♥





Mai multe poze pe Partizani, Delta Dunarii


miercuri, 9 mai 2018

8 mai...

...este ziua pe care o sarbatorim mai special decat oricare alta sarbatoare a anului. Andrei a facut deja zece ani si nu ne vine sa credem, mie nu imi vine sa cred...
Ziua a inceput timid, cu leneveala fiindca avea ore de la 10 si s-a strecurat in patul nostru ca sa se mai uite un pic la desene inainte de scoala.
Era putin ingrijorat si suparat fiindca ploua intruna si nu dadea semne ca s-ar opri curand. Se temea ca nu vor mai veni copiii din aceasta cauza. Eu deja in minte cautam solutii cum sa fac sa ii strang pe toti, chiar daca vremea nu tine cu noi. Tocmai bine, cand era timpul ca ei sa soseasca, ploaia a incetat. Cat au fost aici, au facut curse inauntru si afara fiindca ii tot incurcau stropii reci care veneau si plecau dupa cum le era pofta. Cu toate acestea numai chiote, strigaturi si rasete se auzeau, printre doua inghitituri de pizza luate in fuga pentru a nu pierde timp pretios din joaca. 
De ziua lui Andrei trebuie macar sa picure, daca nu ploua in toata regula... Chiar o amica, venita si ea cu baietelul ei micut, si-a amintit ca anul trecut tot la fel a fost, iar eu stiu ca asa e in fiecare an.
Desi il intreb cam cu jumatate de gura (recunosc:)) ) daca ar vrea sa ii cumparam un tort, mereu primesc acelasi raspuns: ca il vrea facut de mine. Anul acesta a fost cu crema de fructe de padure si crema de vanilie. A avut mai mult succes decat alte torturi de ale mele, deci e unul bun de repetat cu mentiunea pentru mine sa fac mai multa crema si sa ii insiropez blatul. Spre deosebire de tortul pe care il faceam in mod obisnuit, blatul acestuia nu s-a insiropat doar de la crema asa ca la celalalt.
Concluzia e ca i-a placut de ziua lui, a fost fericit si incantat cu toate impedimentele si cu toate ca a fost un pic...un picut mai mult tristut fiindca din greseala tatal lui a rupt lampionul, cand a vrut sa il desfaca. Dupa promisiunea ca ii vom lua altul cat de curand, ca il vom lansa noaptea ca sa se vada mai frumos si in plus vom cauta unul prietenos cu mediul inconjurator, s-a mai linistit, dar tot botosel era. 

Nu vrea sa i se vada "fata de dimineata"
Ursuletul e Fraguta si e al meu...primit de ziulica mea de la sos. :D

Nu imi iese mai! ca la cofetarie, dar inca il prefera ♥♥♥





Ma intrebam oare cum rezista strabunica mea cu 12 copii?

Mutrita de cupil suparatel :( 

vineri, 4 mai 2018

Jurnal de mai

O imagine... 
Cand faceam poze pentru SAL

Afara ... e soare si simt ca e vara. Trecerea a fost foarte brusca de la iarna, iar mie imi place. Culmea e ca nu am dat jos inca restul hainelor de vara.
Ieri... am facut treburi casnice, pe care in mare parte le continui astazi.
În casa ... e curat, lumina, un pic mai racoare decat afara. Imi place ca pot sta tooooata ziua cu ferestrele larg deschise.
In bucătărie ... mai am de ieri o portie de pilaf cu ciuperci, cum ii place sotului si ciorba de pui cu taitei de casa. Mi-am luat o chestiuta de taiat taiteii si sunt tare incantata fiindca acum ies drepti si frumusei.
Caut retete pentru crema cu fructe de padure pentru tortul lui Andrei. 
Mă gândeam ... cat de repede poate trece timpul. Parca ieri a fost revelionul si deja ne apropiem rapid de jumatatea anului. 
Mesteresc ... o paturica pentru un bebe si o rochita pentru alt bebe

Mi-e dor... Stau si ma gandesc acum ca nu am niciun dor arzator... O fi insemnand ca mi-e bine acum si nu imi lipseste nimic foarte tare...
Imi plac ... labutele de pisici

Imi doresc... ♥sa ma mobilizez si sa cos mai mult la masina, dar faptul ca se lasa cu ate pe covor si la final trebuie de fiecare data sa o strang si sa o pun la loc ma determina uneori nici sa nu mai incep ceva. ♥sa lucrez cat mai multe chestii de mana dar ma iau cu treaba sau pur si simplu ajung sa stau fara a face ceva anume ♥sa imi termin ia si sa incep una noua, muuuult mai simpla, pe care sa o termin repede si sa o daruiesc cuiva drag (cred ca o voi incepe chiar daca pe cealalta nu o voi finaliza acum. Tot imi zic ca nu e timpul...) ♥sa mentin programul de masa (am reusit cam 90%) si sa fac sport (acum 0%)... 

Sper sa vi se implineasca si voua dorintele/planurile.