miercuri, 29 martie 2017

Cele mai tari lectii de viata...

...le-am primit de la mama.

Una dintre ele ,extrem de importanta, a fost ca respectul si dragostea se castiga inclusiv de la propriul copil, iar tu la randul tau trebuie sa i le oferi. Lectia aceasta mama mi-a servit-o cu lingurita toata viata mea, dar nu am inteles-o pe deplin decat in momentul in care am vazut parinti care isi constrangeau copiii sa ii respecte si sa ii iubeasca (in felul in care ei doreau si in niciun caz in felul in care copilul intelegea aceste lucruri) doar pentru faptul ca le erau parinti.Pana atunci credeam ca toata lumea procedeaza ca noi.

E un risc major in aparenta sa iti lasi copilul sa decida daca te respecta si daca te iubeste... daca te place ca si intre a iubi si placea pe cineva e o mare diferenta. Poti iubi pe cineva din toata inima, dar sa nu il placi, sa nu iti placa alegerile lui, viata lui, felul lui de a fi... Mie mama mi s-a parut o curajoasa fiindca mi-a dat aceasta putere de alegere si nici macar in gluma nu mi-a zis sa o respect si s-o iubesc pentru ca m-a nascut si m-a crescut. In fata mea ea si-a castigat respectul si dragostea si i le acord fiindca le merita. Cum sa respecti un parinte abuziv, betiv? Cum sa imi iubesc si sa imi respect tatal doar pentru ca... m-a procreat? Ce gluma buna!

Nu intotdeauna o plac pe mama si ea stie. Nici ea nu ma place in totalitate pentru ca suntem doua femei total diferite. Nici nu rezistam prea mult impreuna fara sa ne calcam pe bataturi. :)) Am invatat in schimb sa ne acceptam una pe alta asa cum suntem, sa nu incercam sa ne schimbam si cand simtim ca nu e ok, ne suparam,dar lasam lucrurile asa ca oricum nu o scoatem la capat. Cand se intalnesc un taur si o balanta lucrurile devin chiar interesante. :))

Ce inseamna asta: VREAU sa fiu o mama iubita, o bunica iubita, o soacra iubita si respectata? Ce faci pentru toate acestea in afara de a pune conditii si de a reaminti ca ai nascut candva un copil? Bun. Ai nascut, te-ai chinuit sa cresti pe cineva, dar copilul acela fie ca iti place, fie ca nu va alege daca si cat te va iubi in functie de caracterul lui, in functie de cum te percepe, in functie de ce faci, in functie de ce ii oferi si aici nu vorbim numai de lucrurile materiale, in functie de o gramada de factori. Sau mai este un aspect: te va iubi enorm dar poate nu ti-o va arata niciodata cum vrei tu. Si ce faci? Il presezi? Ii reamintesti prin ce chinuri ai trecut ca sa il ai... ca sa il cresti? Il santajezi emotional? Te limitezi la a considera ca esti parintele lui, mai mare ca varsta si nu consideri ca tu trebuie sa faci ceva mai mult, ca nu trebuie sa ii acorzi respect si admiratie?

De ce e asa de grav sa accepti ca la un moment dat copilul tau stie mai multe lucruri decat tine? N-o fi avand experienta ta, dar are mai multe informatii, s-a documentat... nu stiu! E mai destept poate decat tine! Pana mea! Nu ii acorzi respectul si admiratia ta doar pentru ca esti mai in varsta decat el? Ce prostie!

La urma urmei le dam optiunea copiilor nostri sa aleaga daca sa se nasca sau nu? Ce? Pe mine mama m-a intrebat daca vreau sa vin pe lume? A fost vina mea ca nu am avut o viata usoara si a trebuit sa se chinuie atat? E vina mea ca si acum are regrete?

Eu nu o iubesc pe mama pentru ca e mama, pentru ca m-a nascut si m-a crescut. A fost alegerea, dorinta ei sa ma nasca si apoi datoria ei sa ma creasca. Eu nu o iubesc si nu o respect pentru ca m-a crescut greu. Ce? Daca era o femeie bogata si ma crestea lejer, fara batai de cap nu ar mai fi meritat dragostea si admiratia mea? Eu o iubesc si o respect pentru ce este EA: un om capricios, dar bun si altruist; foarte buna in meseria ei si cu o conduita exemplara in ceea ce priveste serviciul; are o gandire faina si moderna, este o femeie independenta care nu s-a ascuns vreodata in spatele vreunui barbat ca sa faca fata provocarilor. O iubesc pentru ca intotdeauna mi-a dat libertate in alegeri chiar si atunci cand nu le-a considerat bune, o iubesc pentru ca ma lasa sa traiesc cum vreau si nu cum viseaza ea sau cum ar fi trait ea, o iubesc si gata! :)) O iubesc pentru ca ma respecta pe mine, familia mea si casa mea. Recunoaste ca imi admira calitatile pe care ea poate nu le are si asta imi da incredere in mine. Respecta felul cum decid sa imi cresc copilul si nu trece niciodata peste cuvantul meu in ceea ce priveste familia mea. Nu face o tragedie si nici nu se zburleste toata cand zic ca sotul si copilul sunt familia mea. Stie ca nu o iubesc mai putin decat inainte de  ma casatori, dar este constienta ca fiecare zi mi-o petrec cu baietii mei, care ma cunosc mai bine decat oricine pe lumea asta.O respect pentru ca m-a crescut singura si greu, dar respectul meu nu este conditionat de acest lucru, nu acest lucru e definitoriu pentru ea. Eu respect omul care este si nu doar mama care este.

Consider ca a fi mama reprezinta doar o parte din tine, asa ca prefer ca fiul meu sa respecte si sa iubeasca omul care sunt cu totul, nu doar ca ii sunt lui mama. Ma voi stradui sa fiu un om grozav ca sa aiba de ce sa o faca. La randul meu il voi invata sa nu isi conditioneze copilul, sa nu fie un capsoman si sa creada ca iubirea si respectul cad din cer... o data cu varsta si cu faptul ca devii... parinte.    


2 comentarii:

  1. Foarte frumos ai scris, ai o mama faina, care mai mult de atat, te-a crescut bine:)'; cred insa ca o iubesti nu Doar pentru ca te-a nascut si crescut:), nici eu n-o iubesc pe a mea doar pentru asta:) si da, poti iubi un om fara sa-l placi (nu te plac, dar te iubesc de mor:)- in afara de mama cam toti din familie se incadreaza in paranteza asta:))

    RăspundețiȘtergere