vineri, 28 iulie 2017

Despre "nimic"


          Intotdeauna mi-am dorit sa am talent si imaginatie ca sa pot scrie o carte. Nu cred ca am prea mare talent, iar imaginatie nu am destula. Dorinta aceasta isi are probabil radacinile in teama ca nu cumva sa traiesc degeaba, ca nu cumva in urma mea sa nu ramana nimic. Sa lasi o avere considerabila dupa ce mori nu mi s-a parut vreodata ceva ce mi-as dori. Cred ca averile uimitoare vin cu niste sacrificii pe care eu nu as fi dispusa sa le fac. E perfect sa ai bani cat sa o duci bine si fara teama zilei de maine, a datoriilor sau ca nu ii vei putea oferi copilului ce ii trebuie si un start educational care sa ii dea posibilitatea de a alege ce vrea sa faca cu viata lui...
          Nu, nu pot scrie o carte, dar scriu in jurnal, scriu articole pentru blog si acum e destul. :) Imi place sa scriu pe malul apei la fel de mult cum imi place sa citesc, sa tricotez sau pur si simplu doar sa stau in acest loc. Gandurile imi fugeau aiurea prin minte, eram un pic tensionata si ca sa mi le pun in ordine le scriam in jurnal. Asa mai deschid supapa de presiune, iar la final parca nu mai sunt la fel de incordata. Mi-am ridicat ochii si iata! la nici trei metri in fata mea:



M-am emotionat de parca ar fi fost prima data cand eram in Delta Dunarii. Sunt asa de frumoase si gratioase!Inotau fara sa bage nimic in seama, nici macar pe mine cu aparatul meu cam galagios. Si tocmai cand ma gandeam ca nu mai am nimic de povestit...
          Da. Ma gandeam ca mi se pune un nod in gat cand sunt intrebata ce am mai facut fiindca nimic este primul lucru care imi vine in minte. Normal ca am mai facut cate ceva ca doar nu traiesc chiar degeaba. Dar cum sa ii spui prietenei tale care iti povestste nu stiu ce aventuri, de fiecare data cand vorbiti ca tu mergi in balta, plivesti in gradina, tricotezi ciorapi, pui cu sotul stuf pe casa si urmaresti in zilnic cum iti cresc legumele?













Spui asta o data, de doua ori si apoi mmm...nimic. Sau povestesti vacanta copilului fiindca alte noutati nu mai ai. :)) A cam inceput sa imi fie foarte dor de Andrei!!!
          Totusi nu va imaginati ca nu imi place tot ce fac. Dimpotriva! E minunat chiar daca zilele seamana atat de mult intre ele ca par contopite. Nici nu stiu ce data este si daca nu mi-as planifica plecarea la Sf. Gheorghe si venirea unor prieteni la o anumita data din august nici nu m-ar interesa.
          Perceptia asupra timpului e alta acolo. Ziua nu se mai masoara in ore... Ne trezim devreme cand pasarile canta incalzite de primele raze de soare ale diminetii, ne bem cafeaua si apoi muncim cat este racoare. Intram in casuta cand se face prea cald, ne odihnim, mancam si ne uitam la filme daca nu este nimic interesant pe vreunul din tvr-uri. Adi este foarte inventiv, ii place sa stea confortabil, nu ii place sa se plictiseasca, asa ca se adapteaza si face in asa fel incat chiar daca suntem in inima salbaticiei sa putem inca beneficia de anumite lucruri moderne. :) A construit o eoliana micuta si astfel avem curent electric si apa fara sa o caram cu galetile. Vine apoi dupa amiaza cu umbra si racoare, cand muncim iar. udam gradina, mai punem in practica vreo idee pentru casa si tot asa. La un moment dat devenim hrana pentru tantari si realizam ca este timpul sa intram pentru cina. De obicei cat se ocupa el de pescuit (caci acesta este de fapt principalul motiv pentru care are aceasta casuta si pentru care venim) eu citesc, mesteresc ceva sau fac fotografii prin apropiere.



Joaca


Daca ma vede cu aparatul la ochi ca il fotografiez de fiecare data isi ia pozitia aceasta de diva. :))
Uite cum zilele noastre nu se mai impart in ore ci in...etape. Cui ii pasa cat e ceasul? De ce ne-ar pasa cand stim cu aproximatie ce parte a zilei este dupa cum se pozitioneaza soarele? Nu avem intalniri, programari, planuri minutioase pentru fiecare zi. Traim...fara timp.
         Poate nu mai am ce povesti, poate devin o plictisitoare care nu are mare lucru de spus, dar traiul acesta simplu, lipsit de stresul inutil al lucrurilor marunte mi se pare fantastic deocamdata. Sa nu te stresezi din nimicuri precum: uleiul care sare din tigaie pe faianta si aragazul sters a mia oara, stropii de apa ce sar pretutindeni cand speli vasele, praful de pe talpa monitorului care se incapataneaza sa reapara dupe ce dimineata l-ai sters, covorul plin de scame si firimituri desi l-ai aspirat in decursul zilei, radioul vecinului de la trei case mai incolo care iti termina creierii de la sase dimineata cu o muzica pe care nu o indragesti si alte nimicuri d'astea...este o binecuvantare.
          Am spus deocamdata. Sunt un om...nu neaparat schimbator, dar rutina pe termen indelungat pe oricine deranjeaza. Nu ma sperie. Vine toamna, incepe scoala si zilele din nou vor deveni altfel, vom avea o noua rutina. Ma duc la mama, merg poate in oras, mai beau cafeaua cu o amica si astfel rutina se mai sparge. Nu ii dau ocazia sa ma prinda chiar de tot. In plus acest du-te vino intre casa si balta e foarte fain si nu apuc sa ma plictisesc.
            Pana in toamna zilele vor curge linistite, la fel una cu cealalta, iar eu probabil voi raspunde inca de multe ori nimic interesant la intrebarea ce mai fac, dar ce bine e!  Ma umplu de liniste, de frumos si cel mai important dintre toate ne regasim si constatam ca si dupa aproape 11 ani ne place inca sa stam impreuna zi de zi.
          Sa aveti zile frumoase! Traiti cum vreti voi, nu cum vor altii! :)






21 de comentarii:

  1. Eeei, iata cum ai scris tu o ditamai postarea despre "nimic"! :))) Pai se poate? Uite ca se poate, na, spre ciuda celor care cred ca daca nu te misti 24 din 24, se cheama ca nu faci nimic si deci n-ai avea despre ce sa vorbesti.
    Traieste aceste clipe la intensitatea cuvenita, caci sunt pline de savoare. Zile tihnite vrem cu totii, dar cati putem avea parte de ele? Esti o privilegiata, sa stii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma misc, dar... nu cu un program si salariu :)
      Stiu. ♥
      Multumesc!

      Ștergere
  2. Ci minunaaat! Ce faci tu eu n as avea curaj sa fac niciodata...poate daca s ar rasturna lumea. Sa nu "trebuiasca" sa faci nimic programat, sa nu-ti sune telefonul de 10 ori in fiecare zi din cele cinci in care ai concediu mi se pare o binecuvantare.
    Sa faci nimic adica sa stai cu omul iubit in liniste, sa te uiti la apa, la pasari, la caini, e cel mai perfect nimic si tot la un loc:). Zile pline de nimicuri care sa va umple sufletele si inimile de frumos si bine:*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ei na! Curaj! Da' de unde? Daca ai sti de cate ori nu dorm noaptea gandindu-ma la viitor, la ce voi face si cum voi face cand copilul va creste mai mare si se vor complica lucrurile, la batranete, la... atatea lucruri. Dar cu toate acestea incerc sa ma bucur si sa vad cu optimism partile bune ale acestei situatii. Nu am lasat speranta si inca nu facem o schimbare radicala. Alte optiuni nu am asa ca fac cumva sa fie bine pe moment, acum... in prezent si vom vedea mai tarziu.
      Multumim! ♥

      Ștergere
  3. Esti binecuvantata pentru simpliatea pe care ne-ai descris-o. Multe astfel de zile sa fie in viata voastra! Măria

    RăspundețiȘtergere
  4. Si totusi acest -nimic interesant-este de neatins pentru atatia...
    Mi se pare minunata aceasta etapa din viata ta..serios esti mai...zen
    Eu mmi-as muta casa cu totul in balta..atat este de frumos
    Multumim ca impartasesti cu noi minunea de natura care te inconjoara
    Te pup cu drag si te rog,mai scrie-ne...ne place acest nimic al tau la nebunie

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Incerc sa fiu mai zen :)
      Si eu mi-as muta-o, dar avem scoala. ;)
      Multumesc!

      Ștergere
  5. Dar de ce sa ti se puna un nod in gat, Catrinel? Ti-ar placea sa traiesti aventuri in locul vietii linistite? La sfarsitul zilei esti tu, cu sotul si Andrei, nu mai e nevoie de nimeni si nu trebuie sa simti ca ai vrea sa ai multe de povestit fata de altii. Conteaza numai ceea ce e important pentru tine, nu ceea ce fac altii si pare a fi spectaculos.
    Postarea ta m-a facut sa ma gandesc la o povestioara cu talc cu un pescar si un om de afaceri bogat. Omul de afaceri a venit in vacanta pe malul marii si a intrat in vorba cu pescarul. Pescarul era un om simplu, pescuia atat cat sa poata trai linistit, nu era bogat, dar era fericit alaturi de sotia si copiii lui. Avea o casuta mica si admira in fiecare zi frumusetea naturii, incarcandu-se sufleteste. Omul de afaceri gandea altfel, i-a ticluit deja un plan de afaceri, cum ar face el sa pescuiasca mai mult, sa distribuie pestii la magazine, sa-si faca o retea de distributie, sa adune bani, apoi sa-i investeasca, sa sporeasca averea, sa calatoreasca prin lume etc. La final planul omului de afaceri era cumpararea unei case intr-o zona linistita, la malul marii, pentru a se odihni dupa o viata in care a trudit si-a alergat dupa investitii si afaceri. La care pescarul ii spune: "Pai de ce e nevoie sa mai fac toate astea cand eu am deja o viata simpla, frumoasa si linistita?"
    Nu te raporta la ceaa ce fac altii, ci doar la cei pe care-i iubesti.
    Uite, spre exemplu pe mine nu ma atrag vacantele in afara tarii. Am fost de 2-3 ori, dar nu-mi gasesc odihna sufleteasca asa. Prefer un loc retras si simplu la noi in tara, la munte sau la o manastire, nu am nevoie de mult. Dar daca m-as raporta la fotografiile prietenilor de pe facebook ar trebui sa ma simt prost ca nu am ce povesti, n-am nimic interesant de spus despre concediul meu.
    Poate trebuie sa te gandesti sa fii iar profesoara, ca sa te simti utila intr'o masura mai mare, sa nu te mai ingrijoreze nici viitorul asa mult, sa nu simti ca-ti trece timpul si atunci te vei putea bucura de privilegiul de a locui in delta fara sa mai conteze viata palpitanta a altor oameni.
    Iarta-ma daca am scris ceva nepotrivit.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iarta-ma ca ti-am dat sfaturi cand, de fapt, eu sunt cea care are nevoie de sfaturi de la altii.

      Ștergere
    2. Multumesc pentru comentariul acesta superb! Voi vedea ce voi face...fara un plan caci anul acesta orice plan, oricat de mic s-a naruit asa ca incerc sa traiesc zi cu zi; azi si nu maine. :)
      Multumesc inca o data! ♥

      Ștergere
  6. Serialul "Seinfeld" este despre NIMIC. Un nimic "niuiorchez", si ai vazut ce succes a avut :))
    Bucura-te de nimicurile de acolo, sunt minunate!

    RăspundețiȘtergere
  7. Ah! Am uitat sa spun ca: asta e normalul, dar ne.am defectat atat de tare, incat ne e frica sa mai traim simplu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca asta este o explicatie...frica de a trai simplu.

      Ștergere
  8. Foarte, foarte frumos acolo la tine. Nu ma refer neaparat la loc, care si acesta este fabulos, ci la acea liniste pe care ai gasit-o alaturi de ai tai. ”nimicurile” tale sunt deosebite si merg la suflet, Catrinel. Esti un om tare frumos, si la propriu si la figurat, cu o familie frumoasa. va meritati unul pe altul. zile frumoase de vara sa aveti si sa ne mai scrii si noua:)))) Cu drag, Mihaela

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc din ♥!
      Incerc sa gasesc timp pentru scris, dar am avut si am o perioada aglomerata. Aici sunt totusi si cum gasesc un ragaz si ceva de zis/aratat vin pe blog. :)

      Ștergere
  9. Draga mea,

    Te inteleg oarecum. Asa cum spui si tu la un moment dat, conteaza ceea ce vrei tu, stilul de viata care iti place tie. Intotdeauna ciresele de dincolo de gard sunt mai coapte, mai mari, mai rosii, etc. Continuu jinduim la ceea ce nu avem. Temeri avem toti. Astazi ai un job foarte bine platit, maine te da afara sau da firma faliment. Cine stie ce va fi maine? Stim vreunul ce va fi maine? Constat in ultimul timp ca exista o tendinda de intoarcere la natura, la radacini. Cred ca este singurul lucru care ar pune punct dezumanizarii si asimilarii de catre "turma". Ne-am regasi pe noi ca oameni si nu ca robotei care se uita continuu la ceas, au continuu termene limita, pe care fereasca Dumnezeu sa le depasesti... Alergam ca bezmetici dupa bani, multi bani, parca unii mancam cu doua guri.
    Multi dintre noi vedem minunile naturii prin intermediul pozelor tale (noroc de tine). Pe mine orasul cu lumea lui pestrita, zgomotul si forfota lui, mizeria si ritmul ametitor cu care se deruleaza viata, m-a imbolnavit.Daca locuiam la tara, cred ca eram mult mai linistita si mai fericita. Deocamdata, asa cum bine spui, bucurati-va unii de altii. Cand va veni momentul, voi doi oameni puternici si echilibrati veti gasi o solutie. Sunt sigura.
    Te imbratisez.
    Consuela
    Consuela

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc draga mea! Te imbratisez cu mare drag!

      Ștergere
  10. pozele tale ma fac sa imi aduc aminte cu drag de zilele din Delta. Iar pasarile sunt minunate, lebedele sunt ca niste doamne gratioase...

    sa iti fie de bine nimicul!

    RăspundețiȘtergere